Ieşirea din labirint de Mircea Eliade

Confesiunile din „Încercarea labirintului“ arată un Mircea Eliade foarte dispus să ne introducă în culisele traiectului său intelectual: pasionat de ştiinţă încă de la o vârstă fragedă (a debutat, ca scriitor, cu un articol, „Cum am descoperit piatra filozofală“, în „Jurnalul ştiinţelor populare“), devorator al cărţilor în mansarda oferită de părinţii săi (era oltean după mamă şi moldovean după tată), mistuit de o pasiune ardentă pentru iniţiere şi călătorii în locuri exotice, neobosit cercetător al religilor mondiale, militant politic în tinereţe (episodul legionar a stârnit pasiuni şi controverse care durează şi azi), nu în ultimul rând, literat de real talent, cu ale sale proze fantastice scrise cu mână de maestru.

A visat toată viaţa să fie un mare scriitor (credea că romanul „Noaptea de Sânziene“ este capodopera sa), dar faima sa planetară i-a fost asigurată de studiile şi de tratatele de istorie a religiilor. La Universitatea din Chicago, unde a ajuns după tribulaţii care ţin de ceea ce el însuşi definea ca fiind „teroarea istoriei“, catedra de istoria religiilor îi poartă şi azi numele. A fost silit să se exileze, după ce România a pierdut războiul împotriva URSS (a fost ataşat cultural la Legaţia României din Lisabona, în perioada 1941-1945) şi a trăit la Paris până în 1957.

Ca urmare a atacurilor dinspre stânga intelectuală pariziană, care nu-i putea trece cu vederera episodul legionar, s-a stabilit în SUA. A murit în 1986.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.