Ce știa satul de Ion Valjan

Ce știa satul… este o piesă de teatru într-un act din 1912 scrisă de Ion Valjan.

Este prima piesă de teatru din România care a fost transmisă (la 18 februarie 1929) la radio, cu Maria Filotti, Victoria Mierlescu și Romald Bulfinsky de la Teatrul Național din București în rolurile principale. Titlul piesei se referă la prezumția că satul știe înainte ca soțul încornorat să afle despre faptele infidele ale soției.

Prima comedie de succes, Ce stia satul…, despre care E. Lovinescu spunea ca este „poate cea mai buna piesa intr-un act din literatura noastra”, trateaza un conflict conjugal in maniera facila, neajunsuri si racile sociale.

Despartit de sotia suspectata de infidelitate, Grigore Marineanu e implorat de aceasta, care jura ca e nevinovata, sa nu transcrie actul de divort. Trimitandu-i-se adeverinta de transcriere, consoarta, drept razbunare, confirma tot „ce stia satul”, anume ca isi inselase sotul cu prisosinta. Dar adeverinta primita nu era decat o mistificatie.

18 februarie 1929… Romanii auzeau, intaia data, o replica rostita la… teatrul radiofonic. „Ce stia satul”, de I. Valjan piesa care „se bazeaza pe ideea de cand lumea ca sotul afla ultimul ceea ce tot satul stie de mult. Grigore Marineanu pune insa la cale o farsa si afla chiar din gura sotiei, sigura ca se pronuntase deja divortul, tot ce nu ar fi voit sa afle. Adevarul astfel obtinut il absolva de complicatii morale si in acelasi timp il razbuna. Victima e de asta data sotia, care joaca rolul inselatorului inselat. Piesa, sustinuta doar de simpla conversatie, place prin atmosfera de buna dispozitie, obtinand usor adeziunea spectatorului\”, descria criticul literar Cornel Moraru. Actorii care au incantat publicul la acel moment au fost Maria Filotti, o actrita uriasa, din neamul Cantacuzinilor, Ronald Bulfinski si Victoria Mierlescu, toti trei actori la Teatrul National. Valjan – nume amintind de personajul lui Hugo – a fost pseudonimul lui Ioan. Al. Vasilescu, cunoscut in perioada interbelica ca autor de comedii intr-un singur act. Operele sale s-au bazat pe o coversatie sustinuta de multe subtilitati. Pe langa pasiunea pentru teatru, Valjan a fost avocat si om politic. Director al Teatrului National din Bucuresti, a fost numit, in 1937, de criticul literar Eugen Lovinescu, „umoristul nostru cel mai bun, cu o nota de finete in observatie”. Acesta i-a descris opera “Ce stia satul”, nascuta in anul 1912, „poate cea mai buna comedie intr-un act din literatura noastra”. Din pacate, Valjan a fost detinut politic intre anii 1950-1960 in inchisoriile de la Jilava, Pitesti , Aiud si Ocnele Mari. Jocul la radio a fost dificil pentru ca actorii erau in direct la microfon. Era nevoie sa aiba rapiditate si antrenare in joc.

Valjan (pseudonim al lui Ioan Al. Vasilescu) si-a impartit existenta intre avocatura, politica si teatru. Pasiunea pentru oratorie i-a adus multe succese in tribunal – a fost unul dintre marii maestri ai barei. Apoi, pasiunea pentru o politica cinstita, inchinata intereselor nationale, l-a determinat sa nu se aplece in fata ocupantului, oricare ar fi fost acela. A fost detinut politic, condamnat la 15 ani. A rezistat numai 10 ani, in perioada 1950-1960, in conditii de detentie cumplite, la Jilava, Aiud, Ocnele Mari si Pitesti.

Mai presus de orice, pasiunea pentru teatru, a fost definitorie pentru formarea intelectuala si artistica a lui Valjan, preocuparea sa in acest domeniu fiind totala: ca spectator, ca publicist interesat de fenomenul teatral din perioada interbelica si mai ales, ca autor dramatic.Comediile sale si-au castigat inca din timpul vietii scriitorului, un loc important in peisajul dramaturgiei romanesti din prima jumatate a secolului XX, alaturi de cele semnate de Alexandru Kiritescu, George Ciprian, Tudor Musatescu sau Mihail Sebastian.

Prin 1937, Eugen Lovinescu il numea „umoristul nostru cel mai bun, cu o nota de finete in observatie”. A fost Director al Teatrului National din Bucuresti si Director General al Teatrelor.

A inaugurat teatrul la microfon cu piesa Ce stia satul, comedie intr-un act scrisa in 1912, considerata de catre acelasi Eugen Lovinescu, „poate cea mai buna comedie intr-un act din literatura noastra”.

La zece ani dupa moartea lui Valjan, in inchisoarea comunista, prin anii `70, cand piesele lui nu mai puteau fi vazute la teatru, aproape toate, au inceput sa fie jucate la teatrul radiofonic: Ce stia satul, Nodul gordian, Generatia de sacrificiu, O inspectie 1936, Norocul, Cuceritorii, Cand soarele se uita inapoi… si au putut astfel, sa ramana in constiinta publicului.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.