1241 de Mircea Eliade

Relaţia lui Mircea Eliade cu teatrul şi, implicit, cu literatura este una specială ; în opera sa ştiinţifică se fac deseori trimiteri la teatrul antic şi la personajele reprezentative ale acestuia.

După cum se ştie, literatura Antichităţii se baza în mare parte pe mituri. Multe dintre miturile antice vor constitui de-a lungul întregii sale activităţi ştiinţifice, dar nu numai, un pretext pentru a descifra misterele lumii ce ne înconjoară, iar acest lucru îl face deseori prin intermediul literaturii.

De altfel, Mircea Eliade mărturisea, la un moment dat, că

„în definitiv, ceea ce fac de mai bine de cincisprezece ani nu este cu totul străin de literatură. S-ar putea ca cercetările mele să fie considerate într-o zi ca o tentativă de a regăsi izvoarele uitate ale inspiraţiei literare. Se ştie că literatura, orală sau scrisă, este fiica mitologiei şi a moştenit ceva din funcţiile acesteia: să povestească întâmplări, să povestească ceva semnificativ ce s-a petrecut în lume.”

Chiar dacă nu-i egalează pe contemporanii săi care s-au aplecat îndelung asupra teatrului (Camil Petrescu, Mihail Sebastian ori L. Blaga), Mircea Eliade reuşeşte să se apropie de esenţa acestuia, fie că e vorba despre proză (Nouăsprezece trandafiri) sau despre piesele de teatru.

Cele patru piese scrise cu ani în urmă 4 , Iphigenia, 1241, Oameni şi pietre şi Coloana nesfârşită, dovedesc că avem un bun cunoscător al teatrului, căci Mircea Eliade nu e doar un fin dramaturg, ci şi un admirabil regizor.

Indicaţiile regizorale întâlnite în textul dramatic eliadesc scot la iveală un autor care iubeşte detaliul şi care ascunde în spatele cuvintelor semnificaţii nebănuite.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.